Un jalnic gând de amor
Străbate ziduri întunecate de un simplu dor
Tot încerc să adorm dar
o umbră a zâmbetului tău
Ca un vifor se așterne asupra-mi
oprindu-mi mintea în a te căuta
oprindu-mi inima în a te revedea.
Cum să te uit ?
când fața-ți e atât de caldă
Iar foaia atât de albă
Ochii atât de aproape
Iar gânduri și amor demult arse
arse pentru a-mi face cald
Vorbele tale au creat
o rană cusută cu vină
Am rămas fără un strop de inspirație
Fără un gram de motivație
în a spera
de a mai scrie ceva .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu