Un moment de cumpănă , până și gândurile de pe foaie au fugit .Au fugit de mine , un creator lipsit de orice fel de inspirați e . Iar zidurile lumii concepute de mine stau pe punctul de a se dărma .Nimic clădit de mintea simplista umană nu va rezista timpului nemilos .
Gândul cioplit e șui și nu își poate găsi loc nicăieri , e doar o piesă lipsită de sens .
*Iar lumea-i o piesă lipsită de sens *
Încet totul se degradează , totul în lipsa unei forme de inspirație sau a cuiva . Lumea închisă în pagini e supusă pieirii , ceva obscur îmi îngrădește dreptul de a respira . de a crea .
Și am rămas doar eu , prins și țintuit de lanțuri de gânduri neîntregite .
Un comentariu:
Privit mult timp ca un gen de granita, literatura de frontiera sau text de sertar, jurnalul a inceput sa facă și la noi casă bună cu mulți dintre autori. Mircea Eliade are un jurnal(de Portugalia) impresionat, Cărtărescu afirma odată ca jurnalul e cel mai important corpus de texte din creația sa...Ca prim exercițiu de scriitură, observ că e un text puternic. Mai văd că e un jurnal al scriitorului și nu al omului - frământările celui care transfigurează le văd eu aici (oricum, bucata e cam mică și mă poate induce în eroare). Bag seama că iți place să te joci metaforic cu textul - ceea ce e la modă în literatura zilelor noastre...
Succes pe mai departe!
Trimiteți un comentariu