Mic jurnal de buzunar (2)

Sa ma joc de-a ce o fi fost daca? Ar fi fost mult mai bine daca eram altfel poate ca roua diminetii ce iti improspateaza fata sau ca primii fulgi de nea ce ii vezi pentru prima data in viata ta sau ca orice altceva ce te face sa zambesti , dar uite ca orice as face o fac pe dos iar regretele mele nu inceteaza sa ma umple de ura pentru totdeauna , caci nu mai exista remediu pentru un bolnav ca mine cum numai exista nici dragostea asta efemera.

Când începi sa înnebunești deja ai pierdut tot , dar eu n-am 

pierdut nimic încă , sau poate ..deja am pierdut mai mult decât am sperat ca voi avea vreodată

Mic jurnal de buzunar

Mă plimb pe strada pustie , iar frigul îmi îngheata ultima țigara pe care o am , și zâmbesc căci chiar trebuie să mă las , dar nu pot , sau nu vreau ? Simt cum toate regretele și amintirile năvălesc si mă înghit cum apele învolburate înghit bietul înnotator ce credea că va învinge teribilul . Mă întreb pentru ce mai trăiesc , zâmbesc , din nou , si zic cu voce tare , trăiesc pentru a vedea un nou răsărit .

Mă tot plimb , fară o țintă anume , mă duc mă întorc și nu-mi aduc aminte ce tot caut aici , tocmai pe strada asta pustie , in singuratatea nopții .Caut pe cineva ? Da , da ! Acesta e motivul . Oare pe cine , tot caut ? Nu îmi aduc aminte , am uitat . Poate că nu ..sper

Țigara asta s-a stins de atât amar de vreme și frig , de așteptat . Mă tot amăgesc că va veni , dar ea și-a pierdut drumul , drumul către mine . Nu am ce face acum . Voi pleca.

Eu am uitat lumea , iar lumea încă nu m-a uitat.

A bloody tale (part 1 )

Lumea s-a schimbat și eu odată cu ea , tot ce am avut mai drag am pierdut într-a clipă , visul pe care îl trăiam sfărmat în mii de bucăţi , ce a mai rămas acum e numai praf , cenușă și frig ...și monstrul din mine .Întreaga mea existenţa e un păcat , doar moartea îmi poate alina suferinţa . Mă numesc Mark Joshua von Ark .O să va povestesc cum a început totul și poate , poate cum se sfărșește aceasta ; cel mai probabil cu ....

În urmă cu 15 ani într-o cafenea , în Rosenfoert

-Şi ce crezi?Aiko mă întrebă.

Eram într-o stare de nervozitate , nu eram în apele mele , într-adevar în acele momente vroiam să îi spun ceea ce simţeam cu adevărat şi că-mi pare rău că am tratat-o cu indiferenţă , că nu credeam că voi cunoaște ce este iubirea vreodată . Pierdusem șirul conversației cu Aiko .

-Ehmm...

-Of!Iar nu ai fost atent la ce ți-am zis , ești foarte greu de înțeles ; mereu am încercat să îți citesc acea inima plină de cicatrici și să-ți cunosc sufletul al tău închis în trecut . Te iubesc și vreau să te salvez din aceea lume întunecată!

În acest timp ea a venit înspre mine și după ultimele cuvinte m-a sărutat .Timpul parcă și-a pierdut efectul său devastator asupra noastră , iar un strop multicolor s-a strecurat în lumea mea stăpânită doar de două culori roșu și negru - ura și disperarea - Îmi doream să ating infinitul prin iubire și vroiam să dureze o veșnicie ; totuși mi-era frică de viitor , de necunoscut . -Sunt o armă , un monstru și asta voi fi mereu .-

-Aiko , iartă-mă pentru că nu mi-am putut da seama că cineva încă mă iubește în această lume , în acest infern

În acele momente în care eram cu Aiko , credeam că scăpasem de blestem și de trecut , îmi gasisem refugiu în sufletul ei , căci coșmarurile mele se intesificau pe zi ce trece . În mare parte din ele mă prezentau ca fiind un monstru în straie de Sfănt luptând cu creaturi inefabile , creaturi însângerate , iar eu la fel ca ele însetat teribil după săngele lor , în altele apărea chiar Aiko chemându-mă , iar cănd mă apropiam valuri de sânge izvorau de pe corpul ei firav , apoi dispărea lăsâdu-mă în aceea baltă de un roșu obscur .Am înţeles că poate acele coșmaruri îmi înfăţișeau sufletul meu , dar mă făceam că nu înţelegeam , că poate sunt simple vise , am negat totul până când s-a întâmplat ceva ce ne-a marcat vieţile .

După aproape un an de la momentul în care am capătat liniştea iubirii , un nou capitol din viaţa mea mi s-a deschis în faţa ochilor mei , un capitol destul de întunecat.Ceea ce a fost crezută a fi o descoperire magnifică s-a dovedit a fi o calamitate pentru omenire , păcate adânc ascunse în pământ , trecut scăldat în sânge .Poate din pură coincidenţa sau poate chiar destinul m-a adus în acel loc ; în acel loc unde au fost ascunse fiinţele numite Sangeri sau Vampiri .