Mă plimb pe strada pustie , iar frigul îmi îngheata ultima țigara pe care o am , și zâmbesc căci chiar trebuie să mă las , dar nu pot , sau nu vreau ? Simt cum toate regretele și amintirile năvălesc si mă înghit cum apele învolburate înghit bietul înnotator ce credea că va învinge teribilul . Mă întreb pentru ce mai trăiesc , zâmbesc , din nou , si zic cu voce tare , trăiesc pentru a vedea un nou răsărit .
Mă tot plimb , fară o țintă anume , mă duc mă întorc și nu-mi aduc aminte ce tot caut aici , tocmai pe strada asta pustie , in singuratatea nopții .Caut pe cineva ? Da , da ! Acesta e motivul . Oare pe cine , tot caut ? Nu îmi aduc aminte , am uitat . Poate că nu ..sper
Țigara asta s-a stins de atât amar de vreme și frig , de așteptat . Mă tot amăgesc că va veni , dar ea și-a pierdut drumul , drumul către mine . Nu am ce face acum . Voi pleca.
Eu am uitat lumea , iar lumea încă nu m-a uitat.
Un comentariu:
"Eu am uitat lumea , iar lumea încă nu m-a uitat." ma fascineaza...esti de-a dreptul genial
Trimiteți un comentariu