Sentimente imperfecte

   "Nimeni nu va cunoaște dragostea adevărată . Nimeni nu va atinge infinitul printr-un sentiment imperfect ca acesta , sentiment creat de un demiurg batjocoritor "
    " Nu înțeleg , nobile străin . Cum de ai ajuns să crezi acest lucru injust ? "
    " Simplu , așteptând ca iubirea să se împlinească , dar ea niciodată nu se va întoarce și nici că mi se va îngădui vreodată să o mai văd . E demult plecată și mă simt ca și cum aș privi cum se scurge nisipul dintr-o clepsidră spartă ."

Vorbe

Zăpada se așterne
Și timpul își cerne
Momentele de mult apuse
Și sentimente nespuse

Iarna îl stăpânește
Totul în el se vestejește
N-a mai rămas decât
Ura și atât

Doar detașarea și nimicul
Și el stă de unul
Singur în valurile mării
Și a nepăsării

Neverendig sorrow

      Fulgii creau o perdea albicioasa incat nu vedeai in fata , puritatea lor era pangarita de izul sangelui proaspat si putoarea cenusii . Era vreme de razboi , nimanui nui pasa daca vedea ceva , cat timp aveau ocazia sa verse sange si cat timp ura lor putea sa iasa la iveala . Un mic pusti , ramas intr-un ungher in acel sat ravasit , plangea fiind martor al acelor inefabile lucruri . Ceva s-a rupt in el , ura incet il cuprindea , s-a ridicat , s-a dus la cel mai apropiat cadavru si a luat sabia ..

Mic jurnal de buzunar (4)

Mă întreb dacă mai exiști , pur ideal blajin . Mai stai la malul râului cel înghețat ? Să mă aștepți , dar am pierdut drumul . Te caut în fiecare colț al ființei mele , al castelului meu de nisip ce s-a dărmat odată cu iubirea noastră .
Timpul și-a pierdut rostul de a exista în lumea mea

Amintiri vagi

Încă o dată te văd pe străzi
Și nu doar azi .
Îmi aduci  aminte
Că încă te țin în minte

Încă te port în inimă
Unde încă-mi ești regină
Întru-n palat prin gând clădit
Maiestuos ca un mit.

Prin acel palat prin gând clădit
Maiestuos ca un mit
Trecutul meu e aproape adormit
Iar firul poveștii poate fi altfel croit

Iar firul poveștii astfel poate fi croit

Dor de a spune ceva

Chip blajin , vin-o înapoi !
Căci trist aștept în  pâlcuri moi
De vise  îmbrăcate în noi doi.
Doi crini molateci poartă
O dragoste moartă
Doar o  poză mai aduce
Înapoi o clipă dulce .

O clipă dulce , demult apusă
Poate deloc nespusă .
Acum e tot
Mult mai șters
Dor de atâta mers.
Molcom trece un nor
Și din un simplu  cor
Se aude aparte
De departe
Muzica noastră
Cea albastră .

Muzica noastră
Cea albastră
Ce în urma-i mereu
Rămân doar eu
Iar tu , o  altcineva
Te vei  găsi altundeva

Acum am uitat
Și gândul meu s-a mutat
De la toată lumea
Și de la ea.
În mine n-a rămas
Decât ,  frunze de tei ars

Doar tu

Indoielnic, pasii mi i indrept spre tine,
Iti iau buzele si le petrec, intr o iubire.
Un tremur vag ma incearca;il ascund,
Iar ganduri stranii ma apasa;le cufund,
                                   In inima.


In ochii tai imi privesc figura
Un moment de indoiala se manifesta
Neg adevarul; adevarul nu exista,
Doar fire de minciuna legate intr alta minciuna.

Din minciuna ma trezesc
Te vad zambind ca in fiecare zi
Nu, nu visez..
Existi.

Mic jurnal de buzunar (3)

Încă aștept , o Eva ideala , doar pentru mine , dar văd că aștept degeaba și plec .Plec în lume să o caut , doar mă simt pregătit să o caut prin ulucile sparte și prin taverne obosite . O să iau un bard să-mi țină companie să-mi cânte povești șterse de aripa timpului , povești de iubire demult apuse ,  povești . Eu trăiesc prin povești , întreaga mea ființa îmi e construită pe acestea . O să ajung să respir cu povești .Doar așa să simt că trăiesc și să mă liniștesc . Visele mele au pierdut în fața realității și a singurătății .