Zăpada se așterne
Și timpul își cerne
Momentele de mult apuse
Și sentimente nespuse
Iarna îl stăpânește
Totul în el se vestejește
N-a mai rămas decât
Ura și atât
Doar detașarea și nimicul
Și el stă de unul
Singur în valurile mării
Și a nepăsării
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu