Neverendig sorrow

      Fulgii creau o perdea albicioasa incat nu vedeai in fata , puritatea lor era pangarita de izul sangelui proaspat si putoarea cenusii . Era vreme de razboi , nimanui nui pasa daca vedea ceva , cat timp aveau ocazia sa verse sange si cat timp ura lor putea sa iasa la iveala . Un mic pusti , ramas intr-un ungher in acel sat ravasit , plangea fiind martor al acelor inefabile lucruri . Ceva s-a rupt in el , ura incet il cuprindea , s-a ridicat , s-a dus la cel mai apropiat cadavru si a luat sabia ..