Cadente din apa

Cadenţe din apă

           

                        Ce este Dunărea?

                        Un loc al începuturilor

                        Şi al sfârşiturilor ,

                        Un mit din care mă hrănesc zi de zi.

                        Ce este Dunărea ?

                      Aş putea crede 

                        Că-i o stea ce a răsărit 

                        De pe albastrul infinit …

                        Şi o văd atât de limpede !

                        Cum aş putea uita

                        Apa în care  iubirea mea  

                         S-a botezat ?

                        Unde încă un vis se construia , în privirea ta ?

                        Valul a spălat timpul şi

                       am renăscut.

Nemarginire

                                Nemărginire

                Soarele  se ridică regal din albastrul infinit…

            Orașul pare

            un gigant adormit pe malul apei.

                Îi cântă sălciile , îl leagănă valurile,

                Se trezesc visurile…  

              

               Te văd mereu zâmbind, tot căutând frumusețea…

                 Te simt plutind între cer și pământ.

              

            În Dunăre îmi scăldam 

            dorul, atunci când așteptam să vii,

            în Dunăre imi aruncam temerile, speranțele…   

           

            Eu - fluviu, tu –stea

               Eu -  pește, tu – apa

              din care s-adapă nemărginirea.

Mic jurnal de buzunar (6)

     Timpul nu exista , dar totusi el ma macina .Secundele trec atat de greu incat cred ca ceasul de pe perete bate in gol .Astept , mam obisnuit sa astept , dar totul ma rupe , ma sfarama cum apa macina pietrele de mii de ani si le transforma in nisip .  Asa si eu incet ma transform in praf nisip si cenusa .Timpul mi-e dusman , de parca l-am insultat cumva , candva .Poate asa am fost intotdeauna cu el , un principiu primordial inexistent .

    Pot  accept sacrificiul de a o astepta orisicat e nevoie . Ma lupt cu timpul pentru ea , o orecare ea .

Mic jurnal de buzunar 5

Am invatat multe in ultimul timp . Am invatat ca daca vreau sa iubesc sa nu astept nimic in schimb ,sa  nu am nici o pretentie sa fiu iubit . Nu are rost sa cer prea mult , cand am deja ce caut langa mine . Lumina si frumusetea ochilor ei imi e de ajuns , si nu vreau altceva in plus . Si daca  o iubesc cu adevarat , as lasa o in pace , sa faca ce vrea , doar sa o vad ca e fericita si sa i vad zambetul ei  .Zambetul ei imi aduce mai multa speranta , decat un rasarit ce se iveste regal din infinitul albastru si rece   . As fi mai degraba , ca o simpla piesa  de sah  in subordinea ei , a reginei . Oricine m-ar putea numi un nebun inamorat , doar pentru ca nu astept nimic in schimb .

Aburi de iubire

Încă o dată pașii  mi-i indrept spre tine
 Îngânați de o poezie
Și de o amintire vie.

În ochii tai vad o alta lume
O lume plina de basme
Si a unei iubiri ce doarme
O lume in care doua maini
Stau impreunate in mii de grădini
O lume in care timpul a disparut
Numai bun de un sarut
Un sarut pentru o eternitate .
O lume in care
Nu dau ascultare
Gandurilor mele ca te voi pierde .
În aceasta lume ma linistesc
Si iti multumesc
Ca pot sa o vad

Nu-ti cer  nimic , si nu-ti voi cere
Decat sa mi dai placere
De a patrunde in lumea ochilor tai

-Ochii sunt o poarta catre suflet -

Ganduri

In fiecare zi incerc sa acult
Vantul cel tacut
Poate imi va mai spune
Despre tine , ce nu vei apune
Vreodata in mintea mea
Impovarata de atatea amintiri de nea .

Si inchid ochii , te simt
Te simt aproape si nu mint
Iti simt bataia inimii
Ca un ceasornic ce va bate
Alaturi de ale mele ganduri mute
Mereu pentru eternitate .
Iti simt privirea , cu greutate
Acea privire ce o ador
Si plin de dor
Ma agat de amintiri ce mor
Si plin de dor cad in nepasare
Ca intr-o mare .
Dar am invatat ca mai bine
Te astept pe tine .

Nu mai vreau sa i deschid
Nicicand .


Acum numai gandurile
Le rup si le pun in randurile
Aceastea , pentru voi
Dragi cititori .

Aburi de regret

 Camera stramta.Dezordine.Cioburi pe covor.Miros de tigari fumate pe fuga si lacrimi statute.Ganduri fugind pe tavan, de neatins.Usi trantite.Parchet mult prea rece.
 Ma tarasc prin gunoaiele din camera, imi fac loc prin nimicurile din ea si ma avant spre dulap.Nu e mare lucru, doar locul in care imi pastrez...demonii.Il deschid increzator, oricum, ei sunt de prea mult timp morti, s'au ucis unul pe altul in veacurile petrecute acolo.
 Demonii tresalta o data cu intrarea luminii sidefie din camera in dulapul meu.Agitati, navalesc afara din cusca lor si zboara in jur, aducand camera intr'o stare mai jalnica decat inainte.Cu miscari alerte traverseaza intreaga camera , colt cu colt, asigurandu-se ca incaperea ajunge in aceeasi stare deplorabila ca inainte de abandonul lor.Dupa verificarile rigide, demonii si-au gasit calea inapoi la mine, sau, mai precis, in mine.
 Din intunericul mut se aude clar o bufnitura mata: cadavrul meu prabusindu'se pe podea.Ura reincepe sa imi curga prin vene, trupul imi rascoleste de vechile sentimente iar o voce cadaverica imi sopteste jalnic:
 "Bine ai revenit".