Timpul nu exista , dar totusi el ma macina .Secundele trec atat de greu incat cred ca ceasul de pe perete bate in gol .Astept , mam obisnuit sa astept , dar totul ma rupe , ma sfarama cum apa macina pietrele de mii de ani si le transforma in nisip . Asa si eu incet ma transform in praf nisip si cenusa .Timpul mi-e dusman , de parca l-am insultat cumva , candva .Poate asa am fost intotdeauna cu el , un principiu primordial inexistent .
Pot accept sacrificiul de a o astepta orisicat e nevoie . Ma lupt cu timpul pentru ea , o orecare ea .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu