^^

sab copyright.

Symyx,nu uita sa citesti asta!

@ postarea cu ursuleti

Nu schimba nimic.Nu scrii decat pentru tine.Noi citim si impartasim,dar mai tarziu vei veni aici si-ti vei aminti ca ai respins un fragment din tine,care poate nu era reusit poetic,dar emotional valora foarte mult. :)
(sab)

Am scris aici comentariul pe care voiam sa-l postez pe blogul tau,insa imi cere sa ma inregistrez nu stiu unde si nu am reusit sa trimit cuvintelele astea xD .

A boy and his ...,

                I fap. I admit it, with no shame. I'm the fap master, I'm his Holy Fapiness, I'm the King of FapTown and I'm addicted, but most of all I need help. 
               Last night my internets were not working right, the connection was slow and I am studying for a while now ergo my stressful nature was above all volatile. I am a single man with no female companion to soften the burden of stress that I carry so I must suffice with all that I can, mainly, my right hand. 
              I accessed a slow moving p**n site were I selected the Granny category. There I came upon a video shot in a bunker in Siberia by the Russian Mafia, the subjects of which were a 80 years old granny and her three nippled dog. I was most excited. 
              In the darkness of my room, I whipped out the hammer of meat and I grasped in firmly into my hand. The Krakken was released, a beast so powerful it could make the Earth quake if I ever was to fall while experiencing a boner. Oh yes, it's that deadly. 
             Upon seeing the nakedness of the granny and the mounting of the dog, my friend below was awakened from it's slumber, and it quickly rose towards the sky, and I could barely tame the beast but with patience it was succumbed by my delicate fingers. The fapping had begun. 
              My hand began to move in harmony with the wild aberration and somewhere in an underdeveloped third'country a tornado had emerged, in Japan another tsunami struck and in Pengo-Pengo the entire population was annihilated by sound waves I produced. 
            Reaching the end of the video, and with the loud noises produced by the senile woman while under the dog, the process of deliberation came to an end. The climax was exuberant. I forced the mighty Anaconda into its lair and whilst doing so I turned around only to see a figure watching me. Someone was overlooking me, during the entire process. I was embarrassed.
             I cannot fight this vice, this unnatural and utterly heinous behavior but I must for it has overtaken my life since I was a little child. I used to fap in the comfort of my bathroom at school, when I went to church to confess my sins, while in the theatre watching my favorite movie, while sleeping. I fap while I talk to my dearest of friends (among which Emptysmile) and I need professional help. 
            If there is someone out there that could help me with my predicament please I beg of you, assist me. 
.............................................
Post Scriptum : I wrote this post with one hand ;)

aw.

superb

echipa ex-tremă

 Salutări lui Vlad (unde umbli ? ) ,The Bird of Hermes (dude,nu te cunosc,dar mi-ar face plăcere :) ) , Alex (dacă mai dă pe-aici ) , Călin (te-am văzut azi pe undeva,am vrut să te salut,dar eram prea departe de tine/ te salut acum :D ) err...şi care mai sunteţi,nu vă ştiu,dar vă salut şi pe voi. ^.^

Don Siempre

 Am aici nişte replici (unele amuzante,altele siropoase) care mi-au plăcut din piesa de teatru Don Siempre de Valeriu Butulescu :) : 

Elena: Zeii făceau dragoste pe altare...
Don Siempre: Erau alte vremuri. Opinia publică era mai înţelegătoare. Lasă-mă!
Elena: Cum să te las, tu, mina mea de aur! (Autoritară.) Cavalere! Te rog să mă încaleci! Sunt iapa ta focoasă...

°°°

Don Siempre (trezit din somn, lucid, sare în picioare): Realitatea este cel mai cumplit coşmar! Închipuiţi-vă, domnule doctor, am visat că...

Don Siempre (îi mai aruncă un taler): Era atâta cinste şi bogăţie, încât băncile îşi ţineau aurul la soare!
Tomas: Adevărat paradis fiscal...

Don Siempre (în transă): Vă recunosc! V-am văzut pe amândoi la intrarea în templu! Vă scobeaţi în nas cu scobitori de aur! Măscăricilor! Vă durea în fund de istoria veche!

°°°

Tomas (îşi pipăie tâmplele): Credeţi că mi-am pierdut capul?
Don Siempre: Posibil! La bărbaţi se întâmplă frecvent. Nu au nevoie de ghilotină! O fustă e de-ajuns!

°°°

Tomas (încurcat): Nu îndrăznesc, majestate! E împotriva protocolului!
Elena (autoritară): Ia-mă în braţe, prostule! Eu reprezint puterea suverană! Îţi poruncesc! Iubeşte-mă!

°°°

Vocea de bas: Vorbeşti prea mult, pentru a fi etern. Fiecare rostire este o naştere. O poartă către moarte.

°°°

Elena (pune banii în poşetă): Nu te enerva, scumpule! Ştiu că e joacă de poet pentru tine să faci din taur minotaur şi din balaur aur! (Tandră.) Eşti bogat! Toate hergheliile de cai verzi sunt ale tale! Şi ce puternic eşti! (Declamă.) Căutător de avântate culmi! Mereu chemat de înălţimi albastre! Căţărătorule! (Îl trage peste ea.) Hai, urcă-te pe muntele lui Venus...

°°°

Don Siempre (hotărât): N-am nevoie de mila istoriei! Eu ştiu, eu vreau, eu pot!
Elena: Foarte bine! Înseamnă că eşti bărbat!

°°°

Tomas (în genunchi, sentenţios): Pentru tot ce e înalt, există un ceas al prăbuşirii! (Bea.)
Don Siempre: Bea, prietene! Întoarce-te la mediocritatea ta! Înscrie-te în cercul strâmt al doagelor tale! Pentru tine nebunia este un lux prea mare!

°°°

Don Siempre: Elena! Eu încă mai cred în castitate şi virtute...
Elena: O, ce formă nobilă de impotenţă!

°°°

Don Siempre: Bărbat e puţin spus! Eu sunt un principiu masculin!
Elena (uimită): O, cerule! Nu m-am culcat niciodată cu un principiu!

°°°

 astea sunt doar câteva.personal nu am citit piesa,am căutat-o,dar din păcate nu am găsit-o.
 
 oricum,merită citită dacă o găsiţi şi dacă vă place :D

Bellum,

              Avand in vedere c'am examene de dat incepand cu 1 septembrie iar bunul meu prieten "Emptysmile" este plecat la cules flori doresc sa'i las acest mesaj, pe care stiu ca'l va citi, continand o provocare pe care stiu ca o va accepta.
              As dori sa'ti iei din timp, oricat de mult sau de putin, si sa publici o postare in care sa'mi demonstrezi ca ateismul este adevarat. Daca bazele sale sunt solide, daca argumentele, dovezile ce le are sunt lucide, stiintifice, demne de urmat, etc. Ca un raspuns, odata ce'mi pot intoarce privirea de la'nvatat, voi posta la randul meu, parerea mea.
              Detii cunostintele necesare, informatiile necesare dar si atitudinea necesara. Astept sa'ti citesc postarea, argumentele, parerea si sa vad daca intr'adevar crezi ca ateismul este adevarat.
               Farewell & Good luck !

Ultima postare,

             As dori sa'mi cer scuze persoanei careia m'a introdus acestui blog, caci simt o rusine imensa si inspaimantatoare fata de fiecare scriere ce'am postat in ultimele zile. Acesta este ultimul lucru ce'l voi posta, si mi'as fi dorit s'am un fel de prototip inainte, pe care sa'l corectez insa timpul nu este de partea mea. 
            A'nceput ca o seara normala, aseara, citind cartile cu care's obisnuit, citind Republica, cand nevoia de'a ma duce sa ma hidratez m'a lovit. M'am ridicat usor din pat, am strans bine manerul usii si'am apasat in jos, insa o lovitura puternica m'a lovit in piept. Parea electrizant, caci am simtit o senzatie dubioasa in varfurile degetelor, ce rapid si'a croit drumul catre pieptul meu, doborandu'ma la pamant, ingenunchind in fata usii. 
           Am ridicat privirea sa observ usa, insa usa disparuse iar in fata ochilor se instalase intunericul. Ochii mi'au fost inchisi involuntar. In acel intuneric era o lumina, un spectru glorios. In interiorul meu simteam acel sentiment de teroare, acel sentiment de durere nemaintalnit in viata mea. Era precum un zgomot asurzitor ce'mi provoca neplacere. Am trecut prin multe momente si multe instante cand am experimentat durerea, insa aseara a fost diferit. Simteam ca ma dezintegrez. 
            In timp ce m'apropiam de'acel spectru de lumina, acel zgomot sfasietor incetul cu'ncetul se transforma intr'o voce, iar vocea mi'a soptit sa nu'mi fie teama. Durerea ce'am simtit'o pana in acel punct, nu doar durerea provocata de catre acel zgomot, ci durerea ce'am simtit'o, toata viata mea, acel gol, acel vid din interiorul meu ce mereu a fost prezent a disparut atunci cand am auzit vocea. 
          In acel moment, odata cu disparitia acelui vid, mi'am dat seama, ca toata viata mea, pana'n acel punct, eu m'am inselat. 
           Mi'am dat seama, ca Dumnezeu, chiar exista. 
..............................................
Post Scriptum : apreciez sprijinul tuturor, si Dumnezeu sa va binecuvanteze.

Viata vazuta printre smocuri de par

      "O privesti iarasi, fara niciun interes, doar pentru ca esti prea plictisit pe moment.E aiurea cum atunci cand privesti o persoana te gandesti mereu la o alta, de parca ai incerca sa o regasesti printre franturi din zambet sau smocuri de par.
       Mergi incet printre rafturi, urmaresti cu coada ochiului felul in care te urmareste cu un zambet compatimitor, de parca i'ai fi net inferior.Dar nu ma intereseaza, caci a privi o persoana in timp ce gandu'ti fluctueaza indreptandu'se catre alta este totusi cel mai egoist lucru posibil.
       Printre rafturile dezordonate, care ulterior tot tu vei fi nevoit sa le aranjezi, descoperi un titlu ce te captiveaza; dar toate acestea pentru cateva clipe, mintea iti este patronata de ea.
      Aici lucrez, sunt unicul angajat, cu un salariu umil de a avea liniste si poate singuratate.O biblioteca in care doar tu existi cu adevarat, un mic haos printre toate minciunile si nimicurile vietii .Rafturi,cedand sub propria lor greutate, dominate de carti cu titluri absurde, aruncate neglijent in speranta ca nu vor mai fi deschise; rafturi greoaie pictate nonsalant cu sute de regrete.
       Intr'o biblioteca in care cartile impanzite de suspine sunt  ascunse in suflet doar eu ma pot aventura, in nimicuri neajunse ale adancului mintii doar eu ma pot strecura in indepartata'mi fercire...                
      Schimbi sala si intalnesti o alta, caci toate sunt doar o alta cand ea este in mintea ta...Sali interminabile, cercuri de eden patronate de lumina chioara a unui bec stins imi ascund sperantele, chinurile, bucuriile, regretele...fericirea.
       Poate intr'o buna zi altcineva va afla de biblioteca si ma va ajuta sa le aranjez, dar nu acum; acum toate imi apartin si am dreptul sa fac orice doresc cu ele.Iar tot ce imi doresc eu este lipsa lor.
      Strecor incet o tigare intre buze pe care o aprind deodata cu propria'mi lume imaginara.Fumul imi mangaie incet chipul, iar intr'o avalansa de scrum totul se naruie in uitare.Cu un zambet dizgratios imi caut iesirea din acest loc infect presarat cu fantomele trecutului meu.

      Iesirea din biblioteca este ascunsa pe sub propria'mi piele.Sfasiind usa grea, am ramas singur in afara cartilor pe care le urasc atat de mult.Sufletul se stinge in scuze, sub oasele zdrobite umezite de picaturi fine de sange pana trupul ramase pustiu.
     Iar acum ca sufletu'mi se indreapta in neant, eu imi pot gasi fericirea.Scrumul ramas din viata mea va fi scuturat de vant si presarat in rasetele hade ale celorlalti, intrun alt amalgam de vise distrus de lasitatea mea."
     

I'm too sxe for this blog,

  O'ntrebare des intalnita in viata mea cotidiana este urmatoarea : cum a fost prima ta experienta sexuala ? 
Niciodata nu prea m'am gandit la asta, mereu m'am uitat in retrospect si'am lamentat ororile prin care'am trecut, fiind o experienta ce doresc s'o pun deoparte, dar pentru toti ce mi'au pus intrebarea raspunsul este aici.
Prima experienta sexuala, cu o fata desigur (prima cel putin a fost c'o fata), a avut loc in clasa a saptea, eu in acea perioada avand varsta de 13-14 ani. Dupa o lunga zi de scoala amandoi ne'am gasit despuiati in curtea scolii langa masa de ping'pong, singurul loc obstructionat de catre cladirea principala, unde amandoi ne'am fi trait cele mai pasionale fantezii sexuale. 
Persoana aleasa de catre mine, caruia i'as fi daruit virginitatea pe'acea masa rece de piatra, este una dintre cele mai respingatoare lucruri ce'a trecut vreodata prin campul meu vizual, dar la o varsta atat de frageda unde hormonii iti domina majoritatea neuronilor iar tu'ti dezvolti abilitatea de'a gandi cu organul genital, ea era angelica. Stiu ca multi sunt captivati de catre aceasta poveste, insa din pacate nu pot continua pentru ca in momentul in care organele noastre s'au intalnit constiinta mea s'a'ndepartat iar eu am fost doborat de catre rusinea si stresul ce umpleau atmosfera. Mi'am daruit virginitatea unei fete carei fete nu'mi amintesc, in curtea scolii ce'o urasc, jumatate gol, pe deplin inconstient.
Trecut prin asa o experienta, increderea'n sine a crescut si'am crezut ca sunt in stare de'a domina orice femela; eram un barbat in floarea varstei, un armasar dezlantuit. Prima mea experienta sexuala de care'mi pot aminti nu partial ci totalmente si de care nu'mi este nici rusine si nici teama sa vorbesc s'antamplat la varsta de 16 ani, o varsta glorioasa unde testosteronu'i din plin, dorintele ard iar femela este prada usoara. Totul s'antamplat in camera celui mai bun prieten al meu, pe patul invelit in cearceafuri albe ce miroseau a primavara iar aleasa inimii mele a fost o veche prietena din copilarie numita Madalina. Madalina, in ochii mei reprezenta pasiunea intruchipata,femela perfecta, Afrodita. 
A'nceput ca o seara obisnuita amandoi uitandu'ne la televizor cand corpul meu a'nceput sa arda precum focul ce arde arzand, iar ochii mei practic salivau la panorama splendida oferita de catre corpul ei maiestuos. Am inceput usor insa bestia din mine a iesit la iveala, pamantul se cutreiera, cerul s'a'ntunecat si traficul a fost blocat; am fost titanic. Partida a durat 45 de minute. Doresc sa spun ca este datorita faptului ca detin o asemenea stamina, sunt viril, de neoprit, si dotat cu calitati incomensurabile insa stresul si frica m'au impiedicat sa termin mai repede. Minutele treceau iar eu in sfarsit terminasem, placerea carnala a fost insatiabila. 
O experienta mareata cu'nceputuri mici ce m'a convertit intr'un specimen masculin viril, feroce, enorm, coplesitor, vicios, naravas si desigur delicios. 


             Post Scriptum : 648722766 sunt disponibil. 

Agnus Dei,

  Ante Scriptum : Aparent am fost obligat sa schimb numele postarii din "Dis blog is Ghey" in "Agnus Dei", deoarece sunt subjugat de catre administratorul blog'ului, entitate atat de maiestuoasa, mareata, regala si olimpica, incat nici nu'ndraznesc sa'i duc numele in desert. 0__0 


            Ce este Dumnezeu ? Sau conceptul de Dumnezeu ? Este un "ce", este un "cine", este un "el" este o "ea" ? Cei cei cred spun ca Dumnezeu este entitatea ce'a creat creatia. Tot ceea ce vezi si poti vedea cu cei doi ochi ai tai a fost facut posibil datorita Lui : copaci, si munti, albine si ciocolata etc. Dumnezeu a facut totul, deci putem presupune ca este un tip destul de ocupat, asta ... daca este un "tip", asta ... daca exista, daca poate fi perceput de mintea umana. 
   "Dumnezeu". 
Este doar un cuvant ce'l strigam atunci cand suntem nervosi sau suparati ? Este doar o persoana caruia ii multumim inainte de fiecare masa ? Oare reprezinta El, Mama Natura ? Ce este Dumnezeu ? Poate El este doar o situatie ipotetica. Daca nu stim raspunsul, atunci raspunsul este Dumnezeu. Daca Dumnezeu ne face sa ne simtim bine, atunci Dumnezeu exista. Daca toti prietenii mei cred ca exista un Dumnezeu, atunci Dumnezeu intr'adevar exista. Poate ca Dumnezeu este un "plan B" in toata situatia aceasta, o eventualitate cand nu mai putem tolera sau suporta realitatea. Unii pretind ca acest Univers exista datorita manifestarii Lui,dar totusi ce este Dumnezeu ?
Spunem "Dumnezeu sa ne'ajute" cand moartea este iminenta, spunem "Dumnezeu sa ne binecuvanteze, sau sa binecuvanteze aceasta tara" pentru a ne expresa devotamentul si loialitatea fata de cei ce ne guverneaza viata. Spunem ca "Dumnezeu ne priveste" ca sa generam teama in cei creduli. Spunem ca El functioneaza si actioneaza folosind mijloace misterioase, cand defapt Universul funtioneaza intr'un mod aleatoriu. Spunem ca Dumnezeu este bun, pentru a ne convinge pe noi insine ca El chiar este asa. "Dumnezeu sa'l odihneasca" ca si cum Lui chiar i'ar pasa de un suflet amarat.Ce este Dumnezeu ? 
Este Dumnezeu un "x" ? O necunoscuta ? Dumnezeu reprezinta toate lucrurile si detine toate atributele pe care noi I Le'am daruit. Un tiran intr'un moment si un mantuitor intr'altul. Cel ce te iubeste insa ii trimite pe cei ce sunt impotriva ta sa arda in flacari eterne. Cel ce este atat de maret incat a creat Universul insa atat de patetic si meschin incat persecuta homosexualii. Cel ce explica tot ce nu'i explicat pana cand altcineva il explica.
Ergo, pentru cei care cred am o mica serie de'ntrebari : Opiniile voastre adunate Il reprezinta pe Dumnezeu ? Este Dumnezeu judecata voastra ? Este Dumnezeu personalitatea voastra ? Sunteti "voi" Dumnezeu ? Cand spuneti "Dumnezeu sa ne'ajute" nu cumva v'ajutati voi singuri ? Cand spuneti "Dumnezeu sa ne binecuvanteze", nu cumva va binecuvantati voi ? Cand castigati o competitie si'I multumiti, nu cumva Ii multumiti pentru ca v'a facut atat de priceputi in domeniul respectiv ? Nu este cumva Dumnezeu un ajutor, o pereche de carje pe care va sprijiniti atat voi cat si realitatea aceasta ?
        Fara Dumnezeu, perceptia voastra asupra lumii s'ar prabusi, s'ar transforma in colb ? Sau v'ar elibera mintea si perceptia voastra s'ar intinde mai mult decat ati putea vreodata fi capabili sa'ntelegeti ?
Ce este Dumnezeu ? Eu cred, ca Dumnezeu reprezinta parerile si opiniile pe care voi nu le puteti justifica. Dumnezeu reprezinta, in cuvinte mai colocviale, "lenea voastra intelectuala". Dumnezeu este personalitatea voastra, ego'ul vostru. Dumnezeu este tot ceea ce voi L'ati facut sa fie. Dumnezeu este "x". Dumnezeu este suma ignorantei voastre intentionate. Dumnezeu este confort si comoditate. Dumnezeu este bigotismul vostru. Este o scuza. Dumnezeu este doar un truc istet pentru a evita activitatea intelectuala, responsabilitatea si nevoia de'a dezvolta un simt al justitiei sociale. Dumnezeu este minciuna voastra. 
Ce este Dumnezeu ? Nu stiu. Dar stiu ce nu este ... si'anume "real". 




         Post Scriptum : Doresc sa'i multumesc persoanei anonime, care, pentru o scurta perioada de timp, a fost cel mai loial lector al meu. 

Habeas Corpus,

         Un lucru care'mi place mie este crima. Acel act in care o persoana ia viata unei alte persoane, in mod intentionat ma fascineaza si stiu ca nu sunt singurul. Pentru cei ce nu stiu, eu m'am nascut baiat si'o data cu'aceasta perioada minunata numita adolescenta am avut ghinionul de'a'ntretine o relatie cu o persoana de sex feminin lucru exasperant care ma scoate din sarite. 
         Mai mult decat odata in aceasta viata si desigur in relatia mea amoroasa cu iubita mea am contemplat omorul, autorul fiind ego iar victima fiind aleasa inimii mele, si hai sa fim sinceri, oricine citeste aceasta postare la un moment dat a contemplat omorul, insa eu m'adresez demografiei masculine. 
          Atunci cand stai in proximitatea ei gandindu'te la ce'ai sa faci odata ce implineste varsta legala acceptata de tara in care te afli pentru a'ntretine relatii sexuale iar ea te tot intreaba ce'ai facut in ziua respectiva sau care'ti este parerea asupra unui lucru banal caruia nu i'ai da niciodata nici cea mai mica importanta, gandirea ta se'abate catre cele mai ingrozitoare metode de tortura. 
           Insa noi nu putem face asta, nu putem sa ne uitam in ochii persoanei iubite si sa'i aruncam o grenada pe gat, ar fi prea mult de curatat dupaia, iar eu unul recunosc ca omorul este gresit si ca viata detine o anumita valoare pentru noi, insa de n'as gandi in acest fel, de n'as detine aceasta teama de'acest repros social atunci probabil ca i'as arunca iubitei mele o grenada pe gat de mai multe ori. Lucrul care doresc sa'l subliniez este ca toti detinem astfel de ganduri perverse la un anumit nivel visceral in special acele persoane care detin, testosteron, in organismul lor, deci ma fascineaza cand cineva decide sa impinga limitele, sa rupa barierele justitiei sociale si sa omoare pe cineva. 
          Pe Discovery Channel, sunt numeroase seriale care cerceteaza unele dintre cele mai brutale crime comise vreodata de catre mainile noastre si'am observat un anumit model, un tipar prezent in infractiunile comise iar elementul predominant este acesta : mereu este un tip care'si omoara sotia, fapt ce poate fi inteles cu usurinta, insa mereu sunt prinsi. Lucrul care ma perplexa este ca prinderea si pedepsirea lor nu este dusa la capat folosind mijloacele moderne oferite de catre tehnologia noastra in combinatie cu atitudinea si intelectul celor ce lucreaza in serviciul legii pentru ca politistii sunt destul de nechibzuiti. Singura modalitatea prin care tu, ca infractor/criminal ce esti, sa fii prins este daca te'nregistreaza c'o camera video, si daca esti la fel de nechibzuit ca cei ce te urmaresc, iar eu ma simt oarecum obligat sa ofer o serie de sfaturi celor ce'si doresc sa'si omoare partenerii de viata de sex feminin si sa scape cu asta : 
1. Niciodata nu te certa cu sotia/prietena ta, scurt timp inainte de'a comite crima. Prefa'te ca totul este bine, macar pentru un an.  
2. Nu'ti omora sotia doar pentru polita de'asigurare pentru ca tu ai datorii de platit, pentru ca te vor cerceta si te vor prinde. 
3. Nu intretine o aventura cu altcineva in acelasi timp. Daca vrei sa experimentezi alte lucruri nu'nteleg de ce un divort n'ar ajuta sau n'ar fi deajuns, insa daca sunt lucruri ce nu doresti sa le pierzi in partaj sau daca'ti doresti custodia copiilor atunci este mai bine sa nu detii o alta relatie c'o amanta. Un alt lucru ridicol care'l tot intalnesc este ca unii dupa ce scapa de sotiile lor, se recasatoresc o saptamana mai tarziu. De ce'ai face asta ?
4.Exerseaza'ti alibiul de cel putin 10 ori in oglinda inainte de culcare si'ncearca sa pari cat mai convingator posibil.
5. Nu incerca sa pui la cale un plan ingenios si complicat. Daca planul tau detine mai mult de trei etape, sansele de esuare sunt destul de mari, iar eu stiu asta pentru ca de multe ori planul nu mi'a functionat pentru c'a'mi place s'am cel putin cinci etape. 
Sansele ca un criminal in serie sa'mi citeasca postarea sunt destul de mici insa pentru cei ce'au acea sete de sange pe buze, sper sa v'ajute la ceva. Eu desigur nu sustin si sunt de'acord cu omorul in niciun fel sau chip insa daca doresti sa comiti o crima, fii destept, fii creativ si joaca'te un pic, distreaza'te. Nu'ti omora sotia sau iubita intr'un mod lenes doar ca apoi sa intri la'nchisoare o saptamana mai tarziu, fii istet. 
Doar pentru ca esti un criminal sociopat si depravat din punct de vedere emotional asta nu'nseamna ca trebuie sa fii si babalau nu ?

Deus ex ?,

           Ante Scriptum : este o onoare sa postez pe acest blog.
          Epicurus sau Epicur, antic filosof grec, filosofia caruia este precursul metodei stiintifice, a propus urmatorul argument : "Vrea Dumnezeu sa opreasca raul dar nu poate ? Atunci nu este onmipotent. Poate Dumnezeu sa opreasca raul, dar nu vreau ? Atunci El insusi este rau. Poate si vrea Dumnezeu sa opreasca raul ? Atunci de ce mai exista rau in lume ? Nu poate si nu vrea sa opreasca raul ? Atunci de ce Il numim Dumnezeu ?" 
         Majoritatea persoanelor credincioase revoca aceasta enigma. Refuzul acestui filosof de'a crede in lucruri pentru care nu exista dovezi empirice, este deasemenea un precursor a ceea ce noi numim astazi "umanism secular". A permis accesul femeilor si a sclavilor in scoala sa, demonstrand ca zeii nu intervin in treburile terenale ale oamenilor, fiind irelevanti vietii umane. Sustinea ca moartea este sfarsitul vietii, si ca acest sfarsit al vietii, nu constituie un motiv ca sa ne fie teama. Daca acest filosof ar fi trait in aceasta era contemporana, putem presupune cu usurinta c'ar fi fost un ateu, desi unele dintre lucrurile pe care le sustinea si le preda altilor pot fi anulate si respinse, pentru ca in tot acest timp, de la moartea sa, noi idei au nascut, ce'l contrazic pe deplin. 
          Odata cu'acest enigmatic argument apare si'ntrebarea : "De unde vine raul ?", iar in aceasta postare vom analiza numeroasele explicatii si raspunsuri la aceasta dilema. 
          Conceptul de "teodicee" este o ramura a teologiei, care, conformul dex'ului, este o doctrina filosofica/religioasa care incearca sa demonstreze ca existenta raului, nu infirma bunatatea divina. In alte cuvinte argumentul lui Epicur are o'ntreaba ramura teologica dedicata respingerii sale. 
           Un raspuns des intalnit la'ntrebarea "De unde vine raul ?", este urmatorul : "O persoana credincioasa nu este pe deplin convinsa de acea enigma, pentru ca ea recunoaste ca viata este eterna, iar viata noastra terenala nu reprezinta decat un test." In alte cuvinte Dumnezeu este capabil sa opreasca raul dar nu vrea, insa motivul sau nu este apatie, ci dorinta de'a ne testa vrednicia noastra de'a fi salvati. Acest raspuns ar fi putut fi considerat ca fiind valabil inainte de apogeul neurostiintei, inainte de'a realiza ca a noastra constiinta este determinata de catre componentele noastre cerebrale. Acel suflet imortal ce ne poate transporta constiinta pe alte taramuri, permitand viata dupa moarte, nu a fost demonstrat sa existe niciodata. Mai mult de'atat ideea ca viata noastra este un test, poate fi respinsa cu usurinta in urma unei examinari minutioase. Un test pe pamant este formulat pentru a masura abilitatilor celor ce il dau, insa Dumnezeu este deja constient de caracterul moral a fiecarui individ de pe Pamant. De ce sa ne testeze ? Insa sa presupunem ca El chiar nu este capabil de'a sti cine este vrednic de salvare sau nu, fara a face testul; tot nu are sens. Imagineaza'ti ca esti in clasa a opta si ca profesoara ta este pregatita sa te testeze. Cu fiecare foaie ce'o da, impartaseste fiecarui elev timpul estimat ce'l are pentru a termina testul. Unii elevi au la dispozitie o ora, unii au un minut; altii au o secunda iar altii au o luna. Unele teste sunt scurte, altele sunt lungi. Unele teste au intrebari precum : 2+2= ?, iar unele te pun sa explici teoria relativitatii. Ar lua cineva in serios rezultatele acestui test ? Sunt destul de sigur ca fiecare elev ar arunca testul la gunoi si'ar incendia clasa. Ca un test sa fie o masura a capacitatii mentale sau abilitatii unei persoane trebuie sa fie acelasi pentru toti. Ideea ca viata este un test este ridicola pentru ca mereu auzim pe cineva zicand ca viata nu este corecta. 
             Un alt raspuns la dilema este urmatorul : "Dumnezeu nu reprezinta niciunul dintre acele lucruri. El este mai presus de'atat", iar aici intervine o critica des intalnita : "Dumnezeu se afla in afara razei noastre de'ntelegere". Problema primordiala ce rasare este urmatoarea : face ca existenta Lui sa fie imposibil de criticat. Imagineaza'ti ca eu iti spun ca imi sunt propriul tata. Apoi ori de cate ori cineva doreste sa sublinieze ca acest fapt este irational, as spune ca nu pot fi propriul meu tata, nu dupa biologia si genetica pe care voi o cunoasteti, pentru ca eu ca persoana ce'mi sunt si propriul tata in acelasi timp, sunt o exceptie a legilor fizice, genetice si biologice. Eu sunt dincolo de realitate. Lumea ar rade de mine si pe buna dreptate, pentru ca nicio idee nu trebuie sa fie lasata deoparte fara sa fie analizata doar pentru ca noi pretindem ca este dincolo de reguli. 
           Urmatorul raspuns este ca raul reprezinta absenta binelui asa cum si'ntunericul este absenta luminii. Dumnezeu nu a creat raul, insa a creat creaturi numite "oameni" care pot alege intre bine si rau. Problema : daca Dumnezeu a creat acesti "oameni" capabili de'a alege calea cea rea a Fortei, atunci El tot a creat raul. Daca asta nu te satisface, atunci Dumnezeu a creat omul cu'o trasatura de rebeliune indeajuns de predominanta incat sa manance din fructul interzis si sa fie izgonit din Eden. Deci biologia noastra este cauza raului, iar Dumnezeu este cauza biologiei noastre, si cum poate fi raul absenta binelui ? Genocidul este absenta bunatatii ? Nu au existat nazisti buni, chiar toti erau diabolici ? Raul este un act, iar noi il cauzam cu proactivitate. Nu reiese doar din absenta binelui : cand iti lovesti copilul pentru ca ti'a murdarit covorul esti considerat un parinte rau, si prin urmare nu'l iubesti ? Cand mergi pe strada si vezi un om care cerseste iar tu literalmente nu ai cum sa'l ajuti asta nu'nseamna ca in mod automat esti rau. Noi ca fiinte umane avem actiuni clasificate ca fiind Bune si altele ca fiind Rele. 
          O alta explicatie, iar aceasta este cea mai amuzanta, este ca raul este cauzat de catre o forta a distrugerii, numita : Diavol (sau Satana, sau Dracu', sau Bau'Bau). Acest Diavol este printul intunericului, a Infernului, iar el se'asigura ca tu sa cazi in ispita pentru ca tu apoi, sa arzi in focuri eterne in agonie si suferinta. Dumnezeu te iubeste si doreste ca tu sa ajungi in Paradis, savarsind fapte bune pe Pamant iar Diavolul planteaza semintele raului in tine, dorind sa'ti acapareze sufletul. Cu'aceasta idee exista o multitudine de probleme : Dumnezeu ar trebui sa fie omnipotent, deci ar putea sa distruga Diavolul intr'un instant. De ce nu se manifesta pe Pamant sa ne'arate care'i calea cea buna, pentru a evita damnatiunea, de ce'ar permite existenta unui Diavol ?, acest print al raului fiind opera Sa, pentru c'asa cum toti stim Lucifer este un inger cazut, izgonit din Paradis, de catre Dumnezeu, facadu'L pe El, autorul raului.  
           Dar sa presupunem ca nu exista Dumnezeu. Dumnezeu este doar o poveste destinata explicarii aceste lumi infricosatoare si'a'ncercarii de'a controla mintea umana in timpuri primitive. Atunci, de unde vine raul ? In asa o lume, raul n'ar veni de la un Dumnezeu, de la un Diavol sau de la noi. Raul ar fi un element fundamental in tesatura ce formeaza Universul, in Mama Natura insasi. O forta de distrugere dar si de creare. O forta identificata cu suferinta ce fiecare creatura indura, iar cu apogeul tehnologiei noastre, cu'aceasta culminare a intelectului nostru, noi suntem marcati ca fiind cele mai meschine creaturi existente. 
           Vina nu se afla in stele, ci in noi insine. In directivele implantate in creierul nostru de catre mecanismul de supravietuire ce'a domnit in noi de'alungul milioanelor de ani de evolutie, raul infloreste. Raul va continua sa existe atat timp cat exista viata in competitie. Noi ca fiinte umane, suntem doar prima specie care'a reusit sa identifice acest concept de rautate, si lamentam oroarea lui. Niciodata nu vom putea supera aceste orori daca vom continua sa le privim dintr'un punct de vedere teologic. Probabil ca raul suprem ce Dumnezeu l'a dezavarsit vreodata, a fost sa lase fiintele umane sa se'ndeparteze de la adevar. Face ca raul sa fie acceptabil, placut la gust si admisibil. Pana cand nu renuntam la Dumnezeu, nu putem renunta la rau. 

mda :)

Eu voi continua sa postez aici.

wordpress sux. <3