A'nceput ca o seara normala, aseara, citind cartile cu care's obisnuit, citind Republica, cand nevoia de'a ma duce sa ma hidratez m'a lovit. M'am ridicat usor din pat, am strans bine manerul usii si'am apasat in jos, insa o lovitura puternica m'a lovit in piept. Parea electrizant, caci am simtit o senzatie dubioasa in varfurile degetelor, ce rapid si'a croit drumul catre pieptul meu, doborandu'ma la pamant, ingenunchind in fata usii.
Am ridicat privirea sa observ usa, insa usa disparuse iar in fata ochilor se instalase intunericul. Ochii mi'au fost inchisi involuntar. In acel intuneric era o lumina, un spectru glorios. In interiorul meu simteam acel sentiment de teroare, acel sentiment de durere nemaintalnit in viata mea. Era precum un zgomot asurzitor ce'mi provoca neplacere. Am trecut prin multe momente si multe instante cand am experimentat durerea, insa aseara a fost diferit. Simteam ca ma dezintegrez.
In timp ce m'apropiam de'acel spectru de lumina, acel zgomot sfasietor incetul cu'ncetul se transforma intr'o voce, iar vocea mi'a soptit sa nu'mi fie teama. Durerea ce'am simtit'o pana in acel punct, nu doar durerea provocata de catre acel zgomot, ci durerea ce'am simtit'o, toata viata mea, acel gol, acel vid din interiorul meu ce mereu a fost prezent a disparut atunci cand am auzit vocea.
In acel moment, odata cu disparitia acelui vid, mi'am dat seama, ca toata viata mea, pana'n acel punct, eu m'am inselat.
Mi'am dat seama, ca Dumnezeu, chiar exista.
..............................................
Post Scriptum : apreciez sprijinul tuturor, si Dumnezeu sa va binecuvanteze.
2 comentarii:
Ne povestea odata profa de religie ca multi atei s-au convins de existenta lui Dumnezeu.Am avut si eu o ratacire,dar mi-am dat seama ca tot ce patesc nu e intamplator,intotdeauna este un semn,o palma de la Dumnezeu,orice lucru are o explicatie,o solutie.Si de multe ori am vorbit cu persoanele acestea,numite atei si intr-adevar,sunt persoane bine puse la punct cu informatia,sunt cultivate,dar le lipseste ceva.Nu imi pot da seama exact ce,dar toti sunt ferm convinsi ca au dreptate,unii au idei fixe,mi se par orgoliosi si unii au complexe de superioritate.Nu vreau sa judec pe nimeni,dar a fi ateu mi se pare o ratacire de Dumnezeu,pentru ca El nu ne paraseste niciodata.Asta cred.
In legatura cu aceasta propozitie "mi-am dat seama ca tot ce patesc nu e intamplator,intotdeauna este un semn" iti recomand sa citesti "Day V" postata pe blog'ul meu, pentru ca doresc sa'ti aflu parerea si iti multumesc pentru opinia sincera asupra acestui subiect. Scopul meu aici nu este sa insult, sau sa atac si'mi pare rau daca postarile mele au facut'o in mod indirect sau nu. De doresti iti poti asterne oricand orice gand privind aceasta figura divina, si cu siguranta mi'ar face placere s'o discut c'o persoana ce inca mai pastreaza credinta in inima ei.
Trimiteți un comentariu