Mergi incet printre rafturi, urmaresti cu coada ochiului felul in care te urmareste cu un zambet compatimitor, de parca i'ai fi net inferior.Dar nu ma intereseaza, caci a privi o persoana in timp ce gandu'ti fluctueaza indreptandu'se catre alta este totusi cel mai egoist lucru posibil.
Printre rafturile dezordonate, care ulterior tot tu vei fi nevoit sa le aranjezi, descoperi un titlu ce te captiveaza; dar toate acestea pentru cateva clipe, mintea iti este patronata de ea.
Aici lucrez, sunt unicul angajat, cu un salariu umil de a avea liniste si poate singuratate.O biblioteca in care doar tu existi cu adevarat, un mic haos printre toate minciunile si nimicurile vietii .Rafturi,cedand sub propria lor greutate, dominate de carti cu titluri absurde, aruncate neglijent in speranta ca nu vor mai fi deschise; rafturi greoaie pictate nonsalant cu sute de regrete.
Intr'o biblioteca in care cartile impanzite de suspine sunt ascunse in suflet doar eu ma pot aventura, in nimicuri neajunse ale adancului mintii doar eu ma pot strecura in indepartata'mi fercire...
Schimbi sala si intalnesti o alta, caci toate sunt doar o alta cand ea este in mintea ta...Sali interminabile, cercuri de eden patronate de lumina chioara a unui bec stins imi ascund sperantele, chinurile, bucuriile, regretele...fericirea.
Poate intr'o buna zi altcineva va afla de biblioteca si ma va ajuta sa le aranjez, dar nu acum; acum toate imi apartin si am dreptul sa fac orice doresc cu ele.Iar tot ce imi doresc eu este lipsa lor.
Strecor incet o tigare intre buze pe care o aprind deodata cu propria'mi lume imaginara.Fumul imi mangaie incet chipul, iar intr'o avalansa de scrum totul se naruie in uitare.Cu un zambet dizgratios imi caut iesirea din acest loc infect presarat cu fantomele trecutului meu.
Iesirea din biblioteca este ascunsa pe sub propria'mi piele.Sfasiind usa grea, am ramas singur in afara cartilor pe care le urasc atat de mult.Sufletul se stinge in scuze, sub oasele zdrobite umezite de picaturi fine de sange pana trupul ramase pustiu.
Iar acum ca sufletu'mi se indreapta in neant, eu imi pot gasi fericirea.Scrumul ramas din viata mea va fi scuturat de vant si presarat in rasetele hade ale celorlalti, intrun alt amalgam de vise distrus de lasitatea mea."
Un comentariu:
Pe departe, aceasta postare, aceasta scriere, aceasta insiruire de cuvinte puse cap la cap ca sa formeze o idee, sa denumeasca o stare, un sentiment, o emotie este cea mea proasta scrisa vreodata. Nimic nu are sens, cuvintele sunt prost alese, exprimarea este gresita, incadrarea este atroce, totul este atat de urat. Ca un sfat prietenesc si cu multa durere in suflet iti spun c'ar trebui sa renunti sa mai postezi -__-".
Trimiteți un comentariu