Te-am rugat sa iesi din gandul meu. De ce ma faci sa te regasesc in mine? De ce vii acum, dupa atata timp, sa aprinzi foc mocnit din gheata inimii mele?
Ce te face sa crezi ca mai vreau, ca mai pot?Ai baut destul din mine, ce te face sa crezi ca te mai poti spala in lacrimile mele?Ce te face sa crezi ca mai am lacrimi si pentru tine?
Dar oricum, dupa fiecare betie din lacrimile mele, venea un altul sa te ia dar mereu te intorci mai provocatoare, mai fermecatoare mai indecisa, ca un betiv ce isi urmeaza alene drumul sa aibe grija de copilul sau. Iar eu ca un prost te las sa te sprijini, sa nu cazi langa mine, sa te lovesti si sa ajungi...un nimeni.
Nu'i nimic, intr'o zi restul lumii va deveni prea frumoasa pentru noi si ne vom putea tari amandoi in iadul nostru perpetuum. ăn care existam doar noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu