vineri, 15 martie 2013

Sa gustam si din lacrimi

        De ce sa mint frumos?Ne-am avut si ne-am pierdut. Nimic mai mult, nimic mai putin. Nu mai incerca sa tipi in mine, eu nu ma pot auzi. Nu imi mai casca ranile, cicatricele mele sunt doar o mandrie.
        Ti-am oferit cat am putut, dar nu functioneaza in felul asta. Poate nu am avut niciodata o inima sa iti ofer, iar daca am avut, probabil era a altcuiva. De ce sa ma ascund in spatele fumului? De ce sa imi inec sentimentele in scrum? De ce sa imi inchid de unul singur cartea? Cat de multe imi lipsesc! Cat de mult imi lipsesti!
        De ce totul se schimba, lumina, culoarea, eu? De ce setea asta obscura ma apasa? De ce se schimba totul odata cu mine? Hai sa ne pierdem din nou amintirile in cestile de cafea, sa iti treci sufletul prin mine ca frigul prin haine, sa radem iarasi in fata fulgilor de nea, sa ne coasem vietile una de alta si sa le despartim, iarasi si iarasi, ca un joc sadic in care nimeni nu are de castigat, pana unul va ceda. Dar tu nu poti intelege. Vreau sa tipi la mine, sa imi spui ca suntem impreuna din nou, sa ma urasti cand iti spun ca te iubesc si sa ma iubesti cand ti-o arat.
       Si iar vine iarna.O sa stau, asteptandu-te, plangand ca turturii ce se topesc, asteptand sa vina soarele sa imi stearga lacrimile si o sa starnesc ninsori din pasii ce mi-i port spre tine. Pacat ca e iarna numai in mine.

Niciun comentariu:

Cauta pe blog