Capitolul 1

Intotdeauna ne desparte o mare de intuneric.O padure neagra si deasa,in care daca intri,devii una cu neantul.Tot ce gasesc e moarte.Dincolo de ea,esti tu si probabil faci acelasi lucru ca si mine:alergi in fiecare noapte dupa mine.Pastrez in suflet speranta ca intr-o zi tot efortul va fi meritat.Aleg sa cred in incertitudini.E tot ce ma tine pe linia de plutire atunci cand nu mai am in ce sa cred…
BOOM!BOOM!
*revin la realitate*
-Umm…da?intreb in timp ce ma ridic din pat.
-Moka,mai sunt zece minute pana incep cursurile.Ar fi bine sa nu intarzii iar.
Ugh,cineva care s-a obisnuit cu mine..
-Desigur.Ajung inainte sa se sune.
Prea mult efort!
*zambesc*
~
Intru in clasa si ma fac nevazuta in banca mea.Profesoara nu ma saluta si nici nu ma cearta cand intru la orele ei…stie ca mereu intarzii si asta nu pentru ca mi-e antipatica,ci pentru ca orele ei sunt mereu dimineata la prima ora.Imi scot cartile si ma prefac interesata de tot ce preda ea.Imi pun capul pe banca si-ncep sa ma gandesc,ca-ntotdeauna,la aceleasi lucruri care ma apasa zi de zi,noapte de noapte.Locuiesc la camin.Ma inteleg bine cu toti de aici,dar nu ma simt apropiata in niciun fel de nimeni.Alti prieteni nu mai am.Sunt anul doi si lucrurile incep sa se complice.Nu-mi place scoala.Sunt o eleva mediocra,dar nici nu-mi dau silinta.Am probleme mult mai importante decat scoala.Nici n-ar trebui s-o ridic la statutul acesta.Pur si simplu nu-mi pasa de cele patru clase prin care trebuie sa trec si acele examene idioate,pe care oricum n-o sa le iau.
DING!!DING!!
S-a sunat in sfarsit!
Sanako si Sayuri se indreapta spre mine.
-Moka,noi mergem la biblioteca.Vii?
-Mmm…as putea cauta o carte de vise..s-a facut!
Liceul e mare si e impartit in doua: fete si baieti.Exista cate o biblioteca pentru fiecare corp al cladirii.A noastra e inchisa temporar pentru un fel de inventar.Directorul ne da voie sa mergem in celalalt corp doar pentru biblioteca.
-Ce te-ar interesa sa citesti,Sayu?am intrebat-o curioasa.
-Despre vampiri.
Raspunsul a venit prompt.Subiectul ”vampiri” era un fel de tabu pentru noi.Se zvoneau unele lucruri in liceu despre ei si directorul nostru,domnul Kiyoshi a aflat si ne-a interzis sa mai pronuntam cuvantul asta.
-V…vam..piri?i-am raspuns cu vocea-mi tremuranda.
-Da.Mie imi plac vampirii.Nici nu-i pot numi monstri,cum fac ceilalti.Ii admir si vreau sa stiu mai mult despre ei.
-Sanako,tu nu crezi ca asta e o mare aberatie?Cum sa crezi in vampiri?am intrebat.
-Ma amuzi.Ti-am simtit tremurul din voce cand ai pronuntat numele lor.Crezi si tu in ei,dar nu vrei sa accepti asta.
*tacere*
-Hai,vino sa cautam titluri,mi-a spus Sayu.
-Dar nu crezi ca domnul Kiyoshi a cerut scoaterea cartilor pe aceasta tema din biblioteci?
-Daca e asa cum zici tu Moka,inseamna ca biblioteca noastra este inchisa cu acest scop.Pun pariu ca verifica iar si iar daca n-a mai ramas vreun volum de ars.
Cele doua au ras.Ma simteam ciudat.Le-am zis ca ma duc sa imi caut si eu ceva de citit. Pe cand mergeam printre rafturi,am avut o senzatie inumana.Pasii nu m-au mai indreptat unde trebuie,ci m-au dus in fata unei usi,pe care scria ”Sala de lectura”.Inainte sa deschid usa,mi-au aparut in minte imagini cumplite,cu oameni murind in chinuri groaznice,cu mult intuneric in care eram eu ingropata si doi ochi sangerii care straluceau in urma mea. Am deschis usa,dar imaginea a devenit neagra si ultimul lucru pe care l-am auzit a fost trupul meu cazand anevoie in bratele unui necunoscut.
 ~
Ingeri decapitati canta psalmi in edenul subpamantic.Copii inaripati se sinucid cu zambetul pe buze.Sangele-mi mocneste in vene.Intunericul te paralizeaza.Trupul tau inert se odihneste in bratele mele.Prabusirea incepe.Doua lumi se contopesc,iar tu nu vei mai deschide ochii multa vreme…Moka Akashiya.
 ~
Tresar dintr-o data.Gafai si sunt transpirata toata.Dar…
Unde sunt?
Ma uit in jur.Sunt in camera mea.
Adineauri eram la biblioteca.
Ma ridic din pat si ma duc la baie.Arat groaznic.Se aud ciocanituri.Cineva deschide usa.Sayuri.
-Sayuri,ce bine-mi pare sa te vad!Am crezut ca…
-Unde umbli?Tu stii cat e ceasul?
-Dar…am fost impreuna la biblioteca.Unde e Sanako?Ea m-a adus in camera?
-Ih?!Ar fi cazul sa nu mai aberezi si sa te pui cu picioarele pe pamant.Nu mie trebuie sa-mi dai socoteala,ci doamnei Fumiko.
-Dar…
-Dansa te asteapta in sala de clasa peste cinci minute.Pa!
Nu inteleg nimic.De ce are atitudinea asta fata de mine?
Ajunsa in sala de clasa,doamna Fumiko,o femeie la varsta a treia,ma astepta la catedra.Avea o figura necajita si ma privea fix in ochi,de parca m-ar fi implorat.
-Doamna Fumiko,eu…
-Ia loc,Moka.
Am tacut si m-am asezat.Nu intelegeam nimic din ce mi se intampla si nimeni nu-mi dadea voie sa vorbesc,sa intreb.Nu mi se dadeau explicatii.Se asteptau de la mine sa-mi fie rusine probabil sa mai deschid gura.
-Draga mea,initial am crezut ca nu vii la orele mele deoarece nu poti fi matinala,asa-i?
-De ce spuneti ”initial”?Intr-adevar,nu reusesc sa ma trezesc la timp,dar la celelalte ore vin.
-Nu s-ar zice.Ai un numar de absente care te-ar putea costa scump.Cu cele de azi,ai garantat nota scazuta la purtare.
-Dar azi am fost la ora dumneavoastra!Poate nu m-ati observat cand am intrat.Am fost apoi cu Sayuri si Sanako la biblioteca,puteti sa le intrebati!
-Moka,azi nu te-ai prezentat la nicio ora.Nu stiu ce-ti amintesti tu ca ai facut azi,dar cele doua prietene ale tale mi-au raportat faptul ca au batut in usa ta inainte de ore,si nu le-ai raspuns.Probabil dormeai.Daca situatia va continua asa,voi lua masuri drastice si va trebui sa te prezinti in biroul domnului director.Sper sa nu se ajunga aici,dar asta depinde doar de tine.

Stiu sigur ca azi am fost la biblioteca.Mi s-a facut rau.Altceva nu-mi amintesc.Sa fi fost un vis?Nu cred.Coincidentele sunt prea mari.Las pe seama oboselii,cu toate ca e foarte ciudat,incat ma sperie.