Strajer al noptii.
"Inchid cartea si ma lungesc in pat."De ce am inchis'o?Pana la urma nu este asa tarziu." Nu mai am baterie sa citesc, de fapt ...chiar este tarziu iar maine am teza....urasc asta.
Ma holbez la peretii goi, vesnicii pereti goi ce se holbeaza mereu la mine, sunt aici de ani intregi, de ani intregi ma privesc indeaproape, dar nici acum nu pot spune cu exactitate ce culoare au.Peretii ma captureaza, dar tot peretii imi sunt cei mai buni prieteni in momente ca acestea, peretii sunt cei mai buni ascultatori pe care cineva i'ar putea gasi.Dar cui ii pasa, oricum nu ma pot gandi decat la ea...insa lacrimile incep sa cada, incep sa le simt gustul amar, dar nu pot intelege de ce.Ea imi apartine, sau cel putin eu sunt al ei,de asta sunt sigur, dar ceva in toata chestia asta ma face sa plang.Poate e doar un vis, poate doar dorm fara sa realizez asta.In aceeasi zi m'am putut bucura de minunate clipe petrecute alaturi de ea si de zambetul ei, dar chiar si asa tot imi doresc sa dau timpul inapoi, sa schimb cateva chestii, sa pot sta mai mult alaturi de ea si sa o imbratisez iarasi.
Dar incercarea de a recupera ceva pierdut este ea insasi o pierdere de timp..."
Mda, in realitate totul e un vis.Absolut totul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu