De prin vechile jurnale...

  ^_^

    "Am fost iertat, sufletu'mi imbatat de fericire se inalta.Privind'o de la distanta nu imi pot abtine un zambet."Am intarziat, ar trebui sa ma grabesc"... dar nu ma pot abtine sa merg lent, cu un suras stupid pe chip,cu ochii aproape plini de lacrimi privind intrun punct fix, iar acel punct fix este ea.
      Mergem sa ne plimbam, sa vorbim.Un sentiment de vinovatie ma cuprinde iar tacerea se lasa incet peste noi.Priviri furisate asupra ei imi readuc siguranta, imi reaminstesc ca am fost iertat si totodata imi arata cat este de frumoasa.
     -Incotro?o intreb pentru a rupe tacerea, ucigand nemilos gandurile mirifice formate in mintea mea.
     -Oriunde doresti tu.
    Conversatia reincepe cu o natura ciudata, descinde din nou si din nou pana ajungem la un subiect unic:frumusetea.
    -Esti frumoasa asa cum esti, perfecta in ochii mei.
    Ma opresc brusc(tocmai am spus asta?), ea se opreste.Oare cine s'a oprit primul?Dar. ah, asta nu conteaza, acum nimic nu mai conteaza.Probabil ne'am oprit simultan...
    O privesc, zambesc iarasi.Incep sa ma holbez la buzele trandafirii, doresc sa pecetluiesc vorbele cu un saurt, dar ma multumesc doar cu atat, sa o sarut din priviri.Pe cat continuam plimbarea,culoarea rosiatica din obraji o face chiar mai frumoasa.
    -Merci.
    -Acum sunt unde doresc, langa tine.
    Iar sufletu'mi imbatat de fericire se inalta."
 Cat de vechi pare totul- scris intro lunga ora de mate, subiectul...tocmai ma impacasem cu o prietena apropiata, inca regret cat de prost am fost la acea faza, dar a trecut.