despre sab

Să încep cu o mini-descriere ca să ştiţi cu cine aveţi de-a face.Motto-ul pe care l-am avut până acum a fost (citez din Mircea Cărtărescu) : "Eu sunt,în cele din urmă,căutarea mea de sine." ,Într-adevăr,aşa se întâmplă cu fiecare dintre noi.Şi trist este că,unii nu se regăsesc nici la sfârşitul vieţii.Nici când încheie contractul cu moartea nu le e dat  ca Eul să se unească cu fiinţa.Atunci e momentul când Eul îşi părăseşte gazda.
Alt citat care mă caracterizează (citez din Emil Cioran - Ispita de a exista - pagina 6) : "Pătimaşul nu se descurajează,o ia mereu de la capăt,cu încăpăţânare,căci nu se poate lipsi de suferinţă.Sub masca sfidătoare,sub ifosele lui se ascunde un împătimit al nefericirii.De aceea,printre pătimaşi îi găseşti pe cei ce-şi sunt lor înşişi duşmani.".E mai complicat,dar nu vă fie teamă."Eu sunt şi rana şi cuţitul.".
Din acest punct de vedere sper să fi înţeles ceva din ceea ce Emil Cioran ne explică în lucrarea sa.
Din celălalt punct de vedere,sunt un adolescent ca toţi ceilalţi.Activitatea mea de bază e scriitura.Frecventez două cenacluri.Citesc.Sunt o persoană profundă,sensibilă.Scriu poeme simple şi în proză.Mai abordez şi alte subiecte(un fel de eseuri),dar le consider doar schiţe şi tentative.Spre deosebire de Emptysmile*,eu cred în Dumnezeu.Nu judec nicio religie.Din contră,le respect doctrina...sau cel puţin le-o tolerez.Sunt un fel de solitară.Sau semi-solitară.Cred în existenţa altor prezenţe,pentru că am multă experienţă în aşa ceva.Îmi plac lucrurile vintage şi mă regăsesc în postmodernism.Poate în cel târziu.De la Cărtărescu încoace.Anii '80.Optzeciştii.Îmi plac filmele horror şi dramă în special.Chiar şi cele thriller.Sunt în clasa a IX-a la profil de filologie.Îmi plac pianul şi vioara - sunt cele mai sincere instrumente.
Iată şi o mostră din ceea ce mă reprezintă :

asfinţit

 vii şi pleci
 mă subţiez

 *
 aşa sunt eu
 niciodată un întreg
 *
 bolnav de melancolie
 
 ...bolnav
  *
 când soarele se închină
 umbrele îşi cer dreptul
 
 la libertate
*
 uneori îţi găsesc existenţa într-un trecut imaginar.
 e loc şi de uitare
 
 umbrele şuşotesc despre noi
 *
 oamenii se clatină
 cad
 se sparg
 de retina mea
 
 plâng şi ascult rugăciunile lor
 *
 întunericul nu cruţă
 umbrele ne substituiau
 
 cândva
*
 după tine,
 şi moartea.
*
 întâi
 să ascultăm ultima rugăciune
 să privim ultimul asfinţit
Shakespeare ar fi putut să-mi zică mie asta :"Oricât ar părea că e nebunie ceea ce spune, e totuşi o nebunie cu tâlc."



P.S: Puteţi să-mi spuneţi sab :)