Amurg.

      "Strazile reci il priveau amenintator, dar Gaze nu le putea intoarce privirea.Era urmarit de parintii sai prin geam, stia asta.Nu se putea intoarce, asta ar fi insemnat sa arate slabiciune, ezitare in ganduri.Cu pas apasat, Gaze se indrepta in directia opusa casei, in speranta ca va gasi un loc in care sa doarma.Nu ii trebuia un adapost temporar, stia ca nu putea fugi de acasa cu adevarat, trebuia doar sa isi afirme punctul de vedere, in circa 24 de ore se va putea intoarce, dar mai intai de toate, parintii lui trebuiau sa fie ingrijoratiSe saturase pana peste cap sa fie tratat ca un copil cand era vorba de responsabilitati si ca un adult cand se punea problema indatoririlor.
        Gaze regreta ca nu avea prieteni, macar de ar fi putut dormi o seara la unul din ei!Toti vecinii lui il dispretuiau, dar sentimentul era reciproc, de aceea nu il afecta prea mult pe Gaze.Toti cei ce locuiau aproape de el, desi si acestia impartaseau varsta sa de 16 ani, ideile lor erau complet opuse. Pe cand vecinii sai erau complet superficiali si isi petreceau timpul mai mult drogati decat trezi cu adevarat, Gaze avea un simt profund al responsabilitatii si realului.Era genul de fiu pe care si l'ar fi dorit oricine, insa parintii niciodata nu erau multumiti de realizarile acestuia. Trebuia sa ii trezeasca la realitate, intr'un fel sau altul.
       Poate nu realiza ce era pe cale sa faca, poate nu ii pasa prea mult, dar chipul sau exprima o monotonie decisa, de parca s'ar fi dus pur si simplu la munca, de parca era un lucru pe care il facuse de zeci de ori inainte, ceva care sa fie obligat sa il faca si care se intamplase la infinit.De indata ce a iesit din campul vizual al casei, o lacrima s'a prelins pe chipul sa.De indata ce asta atinse pamantul, alte mii de lacrimi au inceput sa cada din cer, cu un sunet mat, surd.
       Era exclus sa isi petreaca timpul pe strazi, mult prea periculos avand in vedere cartierul rau famat, iar in plus, ar fi putut prinde usor o raceala.Se decise sa mearga in casa abandonata din apropiere, in care toti vecinii sai isi petreceau timpul drogandu'se.Stia ca era prea tarziu sa mai gaseasca pe cineva acolo.
       In ciuda faptului ca era o cladire impozanta,care te sfida cand o priveai,ascundea ceva neobisnuit de trist in istoria ei.Usa era mare,din lemn de stejar probabil.Ferestrele erau ochiuri de intuneric.Zefirele noptii bantuiau ca niste fantasme prin camerele ei,dar asta pe-nserat.Deodata tresari.Patrunse in sufletul ei.Luminile s-au aprins,apoi s-au stins.N-avea de ce sa se sperie,eram bine-venit,chiar asteptat acolo.Holul era mare,incaperea fiind caracterizata de  stilul baroc ca arhitectura.Pe covorul altadata rosu,acum erau depozitate tot felul de gunoaie.Se uita in jur mai atent.Mobila era inca acolo,ceea ce e un lucru straniu,pentru ca in general lucrurile astea dispar sau nu raman de la bun inceput.Erau chiar si tablouri pe pereti,cu tot felul de chipuri obscure.Insasi incaperea era asa.Se apropie de unul din tablouri.Vag putea distinge chipul unei fete.Dintr-o data scapase tabloul ,care s-a spart.In spatele sau era ceva.Gaze se  intoarse cu o oarecare teama.O silueta neagra statea pe scarile de piatra, tintuindu'l cu privirea.Se uita spre ea si ea spre el.Nu reusea sa distinga corpul datorita penumbrei, dar nu parea sa fie cineva mai in varsta decat el.       -Buna...
       Persoana respectiva nu ii raspunse, pur si simplu ii facu semn sa se aseze pe scari.Gaze ofta, spera sa aibe parte de o conversatie in acea seara, dar persoana de pe scari nu parea dornica sa scoata niciun cuvant.Se aseza pe scari, langa persoana aceea, gandindu'se atent cum sa inceapa conversatia.O studie atent, era o adolescenta de circa 16 ani, care fuma in timp ce incerca sa isi ascunda chipul dupa par.Nu putea distinge nimic, dar era sigur ca e frumoasa...
       -Iar tu, ce te'a determinat sa vii aici?Prea multe droguri pentru a te intoarce acasa?
       -Eu am fost prima aici, mai intai tu sa imi spui.
       -Am fugit de acasa pentru o zi.
       A fost mult mai sec decat se asteptase.Pentru cateva clipe, crezu ca tipa de langa el va incepe sa rada in hohote de necazul lui, insa ea nu schita niciun zambet, de parca ar fi stiut raspunsul cu mult dinainte.
       -E randul tau, de ce esti aici?
       -Nu stiu, pur si simplu am fost atrasa de locul asta si am dorit sa intru.Credeam ca voi gasi ceva interesant, dar m'am inselat...
       Gaze facu ochii mari...atat de interesant si misterios.Se simtea atat de atras de persoana de langa el incat dorea sa ii spuna orice.
       -Simteam ca daca nu voi fi aici...voi muri...
       Nu glumea, glasul stins si lacrimile din ochi spuneau totul.Nu putea fi o gluma, era ceva cu adevarat ciudat in toata chestia asta.Gaze nu se putea abtine sa se holbeze la ea, parea din alta lume, una in care Gaze ar fi patruns cu cel mai mare drag si cu zambetul pe buze.
       -Imi place sa privesc felul in care ma privesti, dar te rog inceteaza...
       Gaze muta rapid privirea...de ce simtea ca trebuie sa fie neaparat aici?Ce o determina sa creada o asemenea prostie?Doar nu vine sfarsitul lumii!Avea atatea intrebari sa'i adreseze, atat de putin timp, insa simtea ca nici ea nu stie raspunsul la vreuna din ele...
       Deodata tot pamantul incepu sa se cutremure, scarile reci de piatra acum cateva secunde atat de rezistente, parura sa se prabuseasca sub greutatea lor.Gaze sari rapid pe scari, o ajuta si pe necunoscuta sa faca la fel, se indrepta rapid spre geam fara a se uita in urma si sarind peste acesta ramase departe de pericol.Privi spre casa in speranta ca si fata va iesi in curand, cautandu'l la fel de perplexa ca si el...
       Dar aceasta nu iesi...se sperie la ideea ca ar putea ramane sub daramaturi si se intoarse in casa, pentru a o cauta.O caramida era cat pe ce sa ii zdrobeasca capul, dar Gaze continua sa caute prin daramaturi innebunit, ceva ii spunea ca o va gasi...Gasi un bilet undeva pe'aproape scris cu litere de mana:Te voi cauta.
       Imposibil...nu avea timp sa scrie acel bilet decat...daca era pregatit dinainte.Intr'un fel, acea tipa stia de intalnirea lor, pe cat de ciudat parea, asta era singura certitudine din acea zi.
       Parintii lui murisera in acea zi, dar lui Gaze nu ii pasa.Urmarea incontinuu stirile locale si intreba politistii si pompierii din preajma daca au gasit vreun cadavru printre daramaturile casei invechite.
       -Baiete, daca era cineva acolo, l'am fi gasit, pur si simplu du'te acasa si calmeaza'te.
       Odata cu moartea parintilor, Gaze s'a mutat la niste rude, unde a stat cativa ani, iar apoi s'a intors in vechiul cartier in care si'a cumparat un apartament groaznic, dar e tot ce gasise.Singura sa speranta e ca o va reintalni pe acea persoana.Din moment ce se afla in acea casa, nu putea locui prea departe, iar niciun cadavru nu a fost gasit.
       Gaze isi aminti toate acestea pe cand fuma pe balcon, privind casa de sub daramaturi din fata sa.Isi stinse tigara si zambi.Era aproape...putea simti asta."