Mintea e un loc complex, jalnic, murdar si imbacsit de ganduri aruncate neglijent laolalta, in speranta ca cineva le va ridica de sub daramaturi.Oamenii nu sunt mai buni decat animalele.Oamenii au in plus doar inteligenta care este deseori neglijata, dar insusi ratiunea ne ucide.Daca nu, am putea fi liberi, am iesi de sub carapacea de carne si ne'am desavarsi.Dar nu putem, suntem dupa chipul si asemanarea unui "Dumnezeu", el este cusca noastra.
Oare visele mele chiar inseamna o realitate?Visele, o inlantuire a amintirilor, imagini si ganduri provocate de creierul bolnav al unui om, pot reprezenta o realitate cat de mica?As vrea sa ma pot recunoaste, as vrea sa imi pot da seama cine sunt si ce doresc.Dar pentru a recunoaste pe cineva, trebuie mai intai sa il cunosti, iar eu nu stiu nici macar ce am fost...sau macar ce voi deveni.Vreau ca intunericul sa ma inghita si sa ma ascunda.Vreau sa fiu iarasi capturat de lividitate si pazit de nebunie.
Iar dorinta reincepe...
Iara visele patrund din nou...
Listening to: Cradle of Filth-Satanic Mantra
Disturbed-Down With The Sickness
4 comentarii:
Mintea ne poate fi si cel mai bun prieten, atunci cand consideram ca am fost izolati de lume. Atunci cand poate, singura noastra scapare este in gandurile noastre, doar pentru ca acolo ne simtim cel mai siguri, stii tu, ca un sanctuar.
Dar ne poate fi si dusman, atunci cand lasam gandurile sa ne patrunda atat de adanc in existenta, incat sa ne auto-izolam si sa traim singuri, lasand viata sa castige.
Realitatea ustura, atunci cand realizezi ca te-ai adancit in vise si ganduri si ca nimic din ce ai dorit nu este de fapt, adevarat/real. Gandul ne poate duce extrem de departe, dar si vointa. Gandul ne ajuta sa ne planuim pasii pe cararea vietii. Gandul ne ajuta sa decidem daca vrem sa mergem in stanga, dreapta sau inainte sau chiar inapoi.
Dar ganditul fara pusul in practica, poate duce la dureri imense, la dezamagire, la izolare, la depresii. Viata trebuie traita asa cum este ea, pentru ca altceva mai bun nu avem de facut...de fapt, avem; sa ne aducem visele la realitate, punand in practica cele mai aprinse dorinte.
Stim cu totii ca, visele devin realitate, daca vrem asta din toata inima si daca suntem pregatiti cu adevarat sa facem tot ceea ce ne sta in putinta pentru a avea parte de aceste vise, indeplinite.
Simona, stiu toate acestea, apreciez commentul, dar e mult prea optimist pentru mine si stii asta.
Mintea mea e doar un amalgam de vise.
Hahaha Vlad :)) i know i know :D prea optimist :)) hey, trebuie sa incepi sa te obisnuiesti :D stii ca asa sunt eu :D >:D< hehe ^^
Si nu cred ca doar vise dar si ganduri, amintiri, cunostintele pe care le-ai acumulat pe parcursul timpului :D nu?
Mi'e teama ca stii prea multe despre toate acestea, nu am nici cea mai mica sansa de a te "infrunta" in aceasta disputa asupra subiectului ca e clar...mi'o iau.Poate, poate chiar vreau sa imi repet greselile pentru a o lua de la capat, habarn'am, timpul isi va spune cuvantul.Timpul vindeca rani si ucide sperante :).
Trimiteți un comentariu